Misiune Ortodoxa a primit spre publicare o marturie de minune a Sfantului Nectarie de Eghina pe care o vom relata mai jos. Textul a fost putin ajustat deoarece era scris intr-un limbaj mai mult tineresc iar noi nu incurajam in niciun fel pocirea limbii romane prin pseudo-limbajul de tip "mirc" sau "mess". Ne cerem anticipat iertare autoarei pentru acest lucru.

Incep si eu a povesti o minune a Sfantului Nectarie savarsita anul trecut in iunie, mie, o pacatoasa.

In urma cu un an pe timpul asta nici nu gandeam ca o sa fiu insarcinata. Eu si sotul meu ne doream mult un copil dar acesta nu mai venea; am fost la multi doctori si imi spuneau ca totul e bine dar bebe tot nu venea. Tot anul trecut sora mea mai mica a venit in vacanta la mine, in Italia si intamplator avea cartea cu viata sfantului si acatistul dar eu, inainte de a veni sora mea, mai auzisem la mama de Sfant si sincera sa fiu nu am prea luat in seama ceea ce ea mi-a spus.

Noi am continuat a incerca sa raman insarcinata fara nici un rezultat. Intr-una din zile m-am trezit de dimineata si am inceput a citi viata sfantului si minunile si intr-un final am inceput a citi acatistul. In timp ce citeam parca simtiam o liniste sufleteasca.

Timpul trecea iar eu in sinea mea ma rugam tot timpul si i-am promis Sf. Nectarie ca daca voi ramane insarcinata voi pune numele copilului meu Nectarie sau Nectaria.

Slujba de Sfințire a icoanelor oficiată la Mănăstirea Putna în Duminica Ortodoxiei, pe 21 Februarie 2010. Descarcă Slujba de Sfintire a icoanelor la o calitate foarte buna (format mkv). Pentru rulare aveți nevoie de codecuri/playere audio-video cât mai recente.

Predica ținută în Duminica Ortodoxiei (21 Februarie 2010) de către părintele stareț al Mănăstirii Putna, Arhim. Melchisedec Velnic.

Click aici pentru a descărca Predica ținută în Duminica Ortodoxiei la o calitate foarte buna (format mkv). Pentru rulare aveti nevoie de codecuri/playere audio-video cat mai recente.

A Doua Săptămână

„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.” /Pilde 4:23/

1. Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată, şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”

2. Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea râului.

3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.

Calea, adevarul și viața în Hristos

Duminica Ortodoxiei, 2010

Arhimandrit Cleopa Ilie

Ce este Ortodoxia?

Rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreapta în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. De atunci, de când am primit sfânta şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Să ţinem cu tărie la credinţa ortodoxă.

De la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei Ţări Române, Moldova, Muntenia şi Transilvania, toţi au fost creştini ortodocşi. Mama lui Minai Viteazul a fost călugăriţă şi este înmormântată la Mănăstirea Cozia, sub o lespede de piatră pe care scrie : „Aici odihneşte monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul". Apoi şi Ştefan cel Mare. La Mănăstirea Probota, unde este îngropat ctitorul ei, Petru Rareş, este îngropată monahia Măria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare. Ei domni şi mamele lor călugărite! Vedeţi voi câtă unire era între credinţă şi conducere atunci? Cel ce conducea ţara avea mama călugăriţă şi frate călugăr.

Toţi îşi făceau câte o mănăstire şi mormânt în mănăstire. Fericiţi şi de trei ori fericiţi au fost domnii noştri ortodocşi: Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Putna; Ieremia Movilă şi Gheorghe Movilă, la Suceviţa; Petru Rareş, la Probota; Lăpuşneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistriţa; Mircea cel Bătrân, la Cozia.

Ştefan cel Mare n-a fost baptist! Mircea cel Bătrân n-a fost evanghelist sau adventist!