Sfîntul Ioan ne introduce în subiectul treptei acesteia prin vorbe foarte sugestive: “Să vorbim acum pe scurt despre începutul şi plinătatea patimilor necuvioasei închipuiri de sine. (...) În toate străluceşte soarele cu îmbelşugare. Si de toate străduinţele se bucură slava deşartă. De pildă: sunt stăpînit de slava deşartă cînd postesc; dezlegîndu-l, ca să nu fiu cunoscut (ca postitor), iarăşi mă stăpîneşte slava deşartă, pentru modestia mea; îmbrăcîndu-mă în haine luxoase sunt biruit de ea, schimbîndu-le in haine nearătoase, iarăşi sunt stăpînit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tăcînd, iarăşi sunt biruit de ea. Oricum voi arunca acest glob cu coarne, totdeauna unul stă drept împotriva mea”.

Sunt sigur că fiecare din noi înţelege ceea ce spune Sfîntul Ioan. Slava deşartă e începutul mîndriei, este lauda de sine pentru lucrul bine făcut. Este dorinţa de recunoaştere din partea celorlalţi, iubirea de laudă. Sfântul Ioan spune: „Duhul deznădejdii se bucură văzînd înmulțindu-se păcatul; duhul slavei deşarte, văzînd înmulțindu-se virtutea”.

Cea dintâi săptămână

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/

1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!

Scrieti comentariu (0 Comments)

Mă numesc Maria – Anca. Rostit întreg nu sună tocmai bine. Familia a dorit să îmi spună simplu Anca, dar primul prenume a fost impus de naşa care se numea Maria. Părinţii mei încercaseră să o evite şi să mă boteze altcineva, dar Dumnezeu a scos-o în calea tatălui meu atunci când se ducea să mă declare în vederea obţinerii certificatului de naştere. Privind retrospectiv îmi dau seama că a fost providenţial acest nume, întrucât Preacurata Fecioara Maria a fost şi este totdeauna lângă mine şi familia mea, mi-a ascultat rugăciunile cele bune şi m-a ferit de răul ce putea să mi se întâmple datorită acţiunilor mele.

Cel mai mare ajutor din partea Maicii Domnului este că m-a trezit din ignoranţa în care vieţuiam (a trăi este un cuvânt cu înţelesuri prea profunde ca să îl pot folosi), ignoranţă manifestată prin lipsa oricărei lecturi duhovniceşti, trăind astfel într-o mare bâjbâială, cu sfaturi preluate aleator şi în “interesul” unei vieţi de care mă bucuram, dar fiind aproape oarbă sufleteşte.

Duminica, 6 septembrie 2009, orele 18.00, la Biserica Sfanta Vineri din Ploiesti, va avea loc un concert de muzica sacra bizantina avand ca invitat pe solistul Petre Moise.

Intrarea este libera!