De ce oare, la 15 ani de la prabusirea comunismului, noi ne incapatanam parca sa-i perpetuam sarbatorile straine si mincinoase? Ne prefacem ca 8 Martie sau 1 Mai ar fi niste sarbatori nevinovate si vechi de cand lumea, bucurandu-ne cu naivitate de cate-o œzi libera sau de cate-un cadru festiv artificial, fara sa ne mai sinchisim de originile si intelesurile acestor œsarbatori mostenite din recuzita propagandistica a celui mai criminal si mai anti-crestin regim din istorie! O facem din inertie (Asa am apucat!) si din dorinta impura de a inmulti cu orice pret prilejurile de chef lumesc si de œchiul ingaduit. Dar multi o fac poate si din totala ignorare a substratului acestor false sarbatori (care s-ar fi cuvenit sa iasa din istorie o data cu revolutionarismul ateu si materialist, daca noi nu ne-am fi descrestinat in ultima jumatate de secol mai mult decat vrem s-o recunoastem).

Intre Martisor si 8 Martie

Traditia romaneasca ofera, in prag de primavara, un bun prilej de sarbatorire a "sexului frumos" 1 Martie, Ziua Martisorului. Nici aceasta nu-i o sarbatoare bisericeasca, dar nici n-are in ea nimic tendentios sau pervers. Mamele, logodnicele, sotiile, fiicele sau colegele noastre au si acest prilej in plus de a ne simti dragostea si pretuirea (care altminteri, fie vorba intre noi, s-ar cuveni sa fie mai putin œocazionale). Piepturile inflorite de martisoare aduc aminte, simbolic, de frumusetea si regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade sa existe in(tre) toate cele ale Firii, de la ghiocelul plapand si pana la inima omului. Ne bucuram de alteritatea ce ne-a fost data dintru inceput (Nu e bine sa fie omul singur) si de minunea perpetua a vietii (caci Eva e œmama tuturor celor vii).

De ce mai e nevoie sa supralicitam, o saptamana mai tarziu, printr-o œsarbatoare ideologica a femeii (vazute ca instrument al œluptei de clasa, din perspectiva œfeminismului dizolvant, in care un Nae Ionescu avea dreptate sa vada tocmai semnul œlipsei de feminitate)?!

Am mai spus si altadata in Puncte cardinale adevarata poveste a instituirii zilei de 8 martie (demagogic numita œinternationala, caci n-au sarbatorit-o oficial decat anumite cercuri conspirationiste si tarile din fostul œlagar socialist). Propunerea a fost facuta si aprobata in 1910, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sarbatorire in mediile respective avand loc in anul urmator. Autoarea propunerii a fost militanta revolutionara Clara Zetkin (1857-1933), o evreica nascuta la Wiederau (Saxonia) si moarta la Arhanghelskoie, in fosta U.R.S.S. (unde si-a vazut implinit visul œtineretii revolutionare si a propasit pe linia bolsevismului stalinist).

De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (si cel mai invocat) este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale œfemeilor muncitoare, incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857 (ce-i drept, cam aspru reprimata de autoritatile œcapitaliste).

Ar mai fi insa un motiv important, asupra caruia atrage atentia, de pilda, un mare teolog si duhovnic rus contemporan, diac. prof. dr. Andrei Kuraev: pornind de la originea etnica a Clarei Zetkin, autorul este de parere ca ea n-a putut sa nu se gandeasca la populara sarbatoare evreaisca de Purim (foarte apropiata calendaristic de data de 8 martie), care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti “ barbati, femei si copii) intreprins asupra poporului persan de catre iudeii aflati in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, viclena si sangeroasa Estera, devenita intruchipare biblica a œeroismului feminin evreiesc.

Daca e asa sau nu, cert ramane ca, prin realele sau doar posibilele ei origini mentale, ziua de 8 Martie reprezinta o conventie festiva cu totul straina si de traditia noastra folclorica, si de spiritul crestinismului, astfel incat o constiinta nationala si ortodoxa nu si-o poate asuma fara a se trada pe sine insasi.
Razvan CODRESCU

http://www.punctecardinale.ro