- Initiativa a fost a lui Dumnezeu. Am inteles ca Hristos ii iubeste pe toti oamenii si ii cheama pe toti la adevar. In momentul in care am inteles asta, a fost nevoie sa raspund iubirii Lui. Atunci am intrat in Biserica. A fost greu, a fost socant. Botezat eram de mic, dar viata mea fusese paralela vietii crestine. Din afara, pare efort mare. Dupa ani de zile, insa mi-am dat seama ca Hristos m-a purtat cu foarte mare grija in Biserica. El s-a folosit de lucruri aparent neimportante pentru a ma aduce aici, de la un desen animat, pana la o melodie prin care mi se parea ca Dumnezeu vorbeste. Eram la o sedinta de yoga, ne-au pus sa facem o meditatie si, ascultand o melodie, mi se parea ca muzica aceea ma convinge ca Dumnezeu e viu, ca degeaba stau in lotus, ca nu pot sa stau in lotus cata vreme Dumnezeu e viu si vrea sa primesc iubirea Lui. Atunci am oprit meditatia, intelegand ca lumea asta e facuta de Dumnezeu. Astfel viata mea s-a schimbat. Dumnezeu m-a si bruscat, dar m-a si luat incetul cu incetul. M-a bruscat in sensul ca era de neasteptat pentru mine sa traiesc o viata crestina, consideram ca fii Bisericii sunt niste oameni inferiori yoghinilor care acces la adevarul absolut si mi se parea o prostie sa ma rog lui Dumnezeu cata vreme puteam deveni dumnezeu, asa cum invata traditia orientala. Dar, de fapt, lumea e facuta de Dumnezeu, omul nu e identic cu Dumnezeu prin esenta, e faptura si va ramane faptura,  chiar daca se va indumnezei, chiar daca se va sfinti.

- Acum simtiti ca va aflati in Ortodoxie pe deplin?

- Ma simt de parca m-as fi nascut in Ortodoxie si as fi trait doar in Ortodoxie. Sunt stanjenit cand rasfoiesc uneori propria carte, "Jurnalul convertirii", pentru ca mi se pare povestea altuia, e o carte care mi-e din ce in ce mai straina, pe masura ce trec anii. Ca sa-mi aduc aminte cum a fost convertirea mea trebuie sa iau cartea sa citesc din ea. Pur si simplu Dumnezeu mi-a scos din minte perioada ratacirii.

- Dupa ce ati redevenit ortodox cu toata fiinta, ati inceput sa scrieti  mult, carte dupa carte, ani la rand, marturisind credinta noastra si combatand eresurile. Observ, asadar, un imens discurs pe care il tineti prin carti, prin conferinte cu public, prin Internet, la radio. Ce cauza va mana sa nu conteniti o clipa a va manifesta atitudinea fundamental ortodoxa?

- Am o deviza: un suflet in plus! Pe inca unul vreau sa-l ajut, pe inca unul vreau sa-l ajut! Cred ca se poate folosi de cartea mea, de conferinta mea inca un om. La o conferinta, in Timisoara, nemediatizata, la care au fost foarte putini oameni, cel de la instalatia de sunet, unul care mergea pe la petreceri, pe la nunti, pe la cumetrii, auzind cuvintele mele nu a vrut sa ia nici un ban de la organizatori si a zis ca vrea sa vina iar la o conferinta de-a mea. Atunci am inteles ca pentru omul acela fusesem in Timisoara si am simtit ca Hristos lucreaza.

- Asadar simtiti ca daca ati castigat un om pentru Hristos v-ati implinit misia.

- Daa, da. Totdeauna mai vreau inca unul si inca unul. Nu pentru mine, ci incerc sa-i castig pentru Dumnezeu.

- Intrebarea e, de unde vine fervoarea dv. misionara?

- Vine din ascultarea de duhovnic. La fiecare spovedanie, duhovnicul imi spune: "Vorbeste mai mult, scrie mai mult! Fa asta, fa asta!". Åži-atunci eu sunt intr-o permanenta neascultare de duhovnic, pentru ca totdeauna fac mai putin decat ar fi trebuit. Din afara pare mult, dar eu stiu ca puteam si mai mult.

- Cu cine va razboiti?

- Cu mine, din pacate. Am avut perioade in care ma luptam cu dusmanii vazuti ai Bisericii, cu dusmanii din Biserica. Pana la urma am inteles ca, daca eu duc lupta cea buna, atunci las pe Hristos sa lucreze in mine, ca sa se foloseasca tot mai multi oameni. Daca eu caut sa ma lupt cu dusmani exteriori si nu vad patimile mele, pierd.

- Ma gandeam la idei, la curente de idei. Recent, ati scris "Evanghelia versus Iuda" in care ati atacat textele apocrife propagate drept "evanghelii". Cum apare ceva care uzurpa dumnezeirea lui Hristos, reactionati cu toata forta. Care sunt resursele dv.? E suficient numai cuvantul duhovnicului?

- Ascultarea de duhovnic este foarte mare. Poti sa cazi de pe picioare si daca duhovnicul spune sa faci ceva, tu poti sa faci lucrarea aceea, desi nu ai avea putere. Eu nu caut sa ma razboiesc cu nimeni, eu vad cine se razboieste cu Biserica si cu Hristos si atunci inteleg ca dusmanii lui Hristos sunt si dusmanii mei, dusmanii Bisericii sunt si dusmanii mei. Trebuie sa apar Biserica si trebuie sa dau marturia cea buna.

- Care sunt acesti dusmani?

- In primul rand ereziile, in al doilea rand viata de patimi promovata de mass media care devine un stindard al neopaganismului. Eu inteleg ca sunt si cateva emisiuni de folos, si cateva filme de folos, din ce in ce mai putine, unul dintre ele fiind "Ostrovul" care prezinta viata unui staret, a unui nebun pentru Hristos din Rusia zilelor noastre, un film extraordinar, numai ca de o parte sta un film crestin, iar de cealalta parte zece mii de filme pagane. Daca nu sunt explicit pagane, promoveaza un mod de viata anticrestin. Taberele sunt inegale, e mult mai puternica, aparent, tabara dusmana, dar pana la urma va birui Hristos. Apocalipsa va arata ca biruinta e a Bisericii si a credinciosilor, nu a celor care i-au prigonit. Daca la nivel de erezie e luptata Biserica, la nivel de patimi sunt luptat eu. Şi nu trebuie sa ma lupt doar cu patimile altora, ci duc o lupta foarte grea cu propriile mele patimi. Imi dau seama ca merg pe un fir de ata. Dar cred lui Hristos ca, atata vreme cat ma marturisesc, facand ascultare de duhovnic, Dumnezeu ma va tine in bratele Sale. Daca  voi crede in puterile mele, stiu ca pot sa cad, mai tare decat cum am fost cu zece ani in urma. Mi-e frica intr-un fel – imi dau seama ca sunt slab si neputincios – dar cred in dragostea lui Hristos si in harul ascultarii de duhovnic.

- Intre erezii, una dintre cele mai periculoase este ecumenismul!

- !Erezia tuturor ereziilor.

- Credeti  ca in Biserica noastra ortodocsii ecumenisti vor reusi sa-si impuna punctul de vedere, fie intr-o unitate cu eterodocsii, fie prin sincretismul religiilor?

- N-au cum sa se impuna. Dusmanii lui Hristos pot impune ceva numai la nivel numeric. Pot fi si majoritari, chiar in conclavurile ierarhice. Numai ca nu pot birui niciodata. Totdeauna adevarul biruie, chiar si intr-un singur om, cum a biruit prin Sfantul Maxim Marturisitorul sau prin Sfantul Marcu al Efesului la Sinodul din 1438-1439 de la Ferara-Florenta.

- Cum evolueaza ecumenismul in Romania anului 2007?

- Ca o inselare care are ca pret pacalirea oamenilor in numele unei Romanii infloritoare, lipsite de tensiuni interreligioase. De fapt urmareste transformarea tarii intr-o Romanie apostata. Pretul e lepadarea de Hristosul Bisericii celei adevarate.

- Ati depistat si oameni, nu trebuie sa-i numiti, care fac acest lucru?

- Nu trebuie sa-i depistez eu, se vadesc prin faptele lor, din declaratiile lor, din pozitiile lor, prin actele pe care le semneaza. Diavolul lucreaza fatis in zilele noastre, nu mai lucreaza pe ascuns. Erezia e propovaduita cu mare glas.

- Va sa zica se aleg apele!

- Spunea Parintele Dionisie de la Colciu, inainte de a muri, ca va exista o ruptura. Cei cu dreapta credinta si cu traditionalistii de o parte, iar modernistii cu ecumenismul si cu celelalte rataciri, de cealalta parte. Ruptura este aproape. Cand va fi, Dumnezeu stie.

- In aceste conditii este nevoie de mult curaj al marturisirii. Oare mai exista in drept credinciosi puterea ca acest curaj al marturisirii sa ajunga la eroismul marturisirii?

- Nu are cum sa duca la altceva. Pentru ca Hristos la asta ne cheama: la mucenicie! Ori nesangeroasa, cate vreme prigoana nu e vadita, ori sangeroasa cand va fi prigoana vadita. Daca noi o sa tacem, ne lepadam de Hristos. Zice Sfantul Grigore Teologul: "Prin tacere, il tradam pe Dumnezeu". Iar Sfantul Grigorie Palama spune ca exista trei feluri de ateism: ateismul necredinciosilor, ateismul ereticilor care, crezand mincinos in Dumnezeu, nu cred, de fapt, in Dumnezeul cel adevarat si ateismul ortodocsilor care tac la vreme de prigoana. Daca ar crede cu adevarat, ar marturisi. Tacand, se leapada. Deci nu sunt credinciosi.

- Acum este vremea marturisirii.

- Asta e clar.

- Apare, insa, o problema. Dumneavoastra v-ati scolit, ati urmat teologia, acum urmati un doctorat la Tesalonic, dar sunt si oameni simpli, unii nestiutori. Am intalnit oameni care nu inteleg cuvantul ecumenism, de pilda.

- Poate ca Dumnezeu va tine Biserica prin ei. Acestia vor intelege ca va veni o vreme cand marturia Sfintilor Parinti va fi de o parte si marturia ecumenistilor va fi de cealalta parte. Åži omul simplu, fara sa inteleaga exact este ecumenismul, va sti ca Sfintii au marturisit cred intr-una sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica si vor marturisi ca Sfintii fara sa stie ce este de partea cealalta a baricadei. N-o sa-i intereseze ce invata ereticii, vor sti ca asta e invatatura Parintilor si pentru asta sunt gata sa moara. Zicea Parintele Paisie Aghioritul ca mucenicii in timpul prigoanelor nu au stiut toti foarte bine invatatura dogmatica, dar ei spus: credem ce invata Biserica! Åži au murit pentru marturia Bisericii, stiind ca e marturia cea adevarata.

- Culmea este ca, in acest moment, unii lideri ai Bisericii sunt cei care conduc turma catre erezia ecumenista.

- Dumnezeu nu ne lasa! Sa nu-i vedem doar pe ei. Chiar daca vor fi majoritari numeric, este irelevant. Dumnezeu este viu prin exceptiile care vor da dreapta credinta. Spune Sfantul Nectarie de la Optina ca, in vremurile de pe urma, Biserica va rezista printr-un episcop, un preot si un credincios. Restul pot sa cada in apostazie. Asta nu inseamna ca a cazut Biserica.

- Concret, exista in Biserica Ortodoxa Romana, la aceasta ora, un ierarh pe care sa-l urmeze turma mica in dreapta credinta?

- Daca n-ar exista, atunci Parintii cu viata sfanta cum sunt Rafael Noica, Iustin Parvu sau Arsenie Papacioc ar fi parasit Sinodul Bisericii noastre. Daca va apare o vreme de framantare serioasa, atunci Parintii cu viata sfanta vor fi nevoiti sa paraseasca un sinod cazut in totalitate in ratacire. Sa credem ca Parintii acestia au discernamant si sa ne tinem de marturia lor. Sa nu cadem in deznadejde, va randui Dumnezeu si episcop si tot ce trebuie pentru ca Biserica sa dainuiasca. Chiar daca acei episcopi nu se vadesc acum si nu fac deocamdata  acte gratuite de marturie triumfalista, ei exista, fiindca Dumnezeu si-a pus deoparte marturisitorii Sai. Asa cum ii avea pe vremea Sfantului Ilie pe cei care nu-si plecasera genunchii lui Baal, asa ii are si in zilele noastre: monahi, monahii, diaconi, preoti, episcopi si credinciosi de rand.

Comments

Comentariu nou

Scrieti comentariu

Nume: Email:  fara notificarecu notificare Web: Titlu: UBB:         -culoare-aquanegrualbastrufuchsiagriverdelimemaronavyolivepurplerosuargintiutealalbgalben -marime-minusculmicmediumareimens     Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."