cuvant la conferinta Marturisirea Credintei - Moldova - 8 FEB 2010

cuvant la conferinta Marturisirea Credintei

Interviu cu Dr. Mircea Puscasu

Conferinta Caracal - 13 Decembrie 2009

Conferinta Caracal - 13 Decembrie 2009

serie de emisiuni radio

Minunea Naşterii Domnului În seara de Crăciun, un tânăr l-a întrebat pe tatăl său: - Tată, nu înţeleg cum de L-a născut Maica Domnului pe Mântuitor fără stricăciune, fără durere? Duminică, la predică, părintele a spus că trupul Maicii Domnului a rămas neatins de păcat, în mod miraculos, atât înainte de Naştere, cât şi în timpul Naşterii [...]

Fragmente- in  traducere proprie- de pe un blog foarte bun


”Anularea totala de tine insuti, intr-o poveste de iubire, in alta persoana, are un nume: dependenta afectiva. Aceasta este o tulburare psihologica adevarata care seamana foarte mult cu dependenta de droguri, de tutun sau alcool”./ L'annullamento totale di se stessi in una storia, in un'altra persona, ha un nome: dipendenza affettiva. Essa è un disturbo psicologico vero e proprio al pari della dipendenza da droghe o da fumo o alcol.

Cine este dependent de relatii cauta sa mareasca mereu „doza” de celalalt, de timp petrecut cu el, de prezenta lui. Absenta celuilalt e perceputa ca insuportabila, si are senzatia ca exista doar cand  este celalalt... are nevoie de manifestari continue si tangibile. Necesitatea de a mari doza face ca perechea sa se inchida fata de restul lumii. Totul se inchide fata de exterior, chiar si activitatile normale, de fiecare zi, sunt modificate, celalalt devine singura ratiune de a fi. ”/La dose - chi è dipendente cerca dosi sempre maggiori dell'altro, del tempo da spendere con lui, della sua presenza. L'assenza dell'altro è percepita come insopportabile, si ha la sensazione di esistere solo quando c'è l'altro e non basta il suo pensiero a rassicurarlo, ha bisogno di manifestazioni continue e tangibili. La necessità di aumentare la dose fa chiudere la coppia al resto del mondo. Tutto viene chiuso "fuori", persino le normali attività quotidiane sono trascurate, l'latro è l'unica ragione di vita.
 ( [ri-trovarsi.myblog.it] )

”Este important sa simtim si sa exprimam propriile emotii pentru a fi cu adevarat autentici, si, prin urmare, asertivi in comunicartea propriilor nevoi ”./sia importante imparare a sentire ed esprimere le proprie emozioni per essere veramente autentici e quindi assertivi nel comunicare i propri bisogni.

”Printre abilitatile care ne pot face asertivi, este importanta aceea de a stii sa gestionezi furia”./Tra le abilità che possono renderci assertivi è importante quella di saper gestire la rabbia.

[ri-trovarsi.myblog.it]

Parcul Tineretului din București (sector 4) trece prin grele încercări. Să fie acest cearceaf o inocentă afirmare a grijii pentru verdeață, sau o prospectare a unui spațiu pentru o viitoare extindere agresivă?

leg. int.

legătură internă

leg. int.

a mutat Protestantism şi ecumenism. Sau de ce să fi ortodox la Protestantism şi ecumenism, sau de ce să fii ortodox: Corectură ortografică

text icoană

Ca şi în trecut, în zilele noastre există într-un număr îngrijorător falşi „făcători de minuni”. Mireni, clerici, lideri neoprotestanţi în cea mai mare parte. Aceştia din urmă sunt foarte buni organizatori de minuni. Pe stadioane, în aglomeraţii, ei le difuzează cu emfază şi gălăgioşi prin difuzoare în urechile trecătorilor. Regizori neîntrecuţi, socotesc miracolele mijloace perfecte de ademenire şi amăgire. În acest caz, de la a face minuni până la a te face de minune nu e decât un pas, cum spune vorba populară. I-am văzut pe câţiva la televizor, am citit uluit în presă despre „minunile” şi isprăvile lor. Pe unii îi cunosc direct. Lumea credulă îi caută aproape hipnotizată, orbită, şi îi deosebeşte la modul absolut de ceilalţi oameni, de ceilalţi slujitori ai lui Hristos. Lipsiţi de smerenie, mândri, îngâmfaţi, ajutaţi uneori de mass-media, aceşti inşi schimbă rânduieli liturgice, folosesc cărţi sfinte fără să fie consacraţi pentru aceasta şi vorbesc sus şi tare despre veridicitatea „basnelor” lor. Rugăciunile făcute în beznă, lumânările întoarse, interzicerea ca penitentul să dea ceva din casă (nici măcar un pahar cu apă) celuilalt sau să primească de la celălalt, devin în învăţătura lor mai importante decât Sfânta Liturghie. Ghicesc, deschid cartea, pravila adică, iscă intrigi prin „viziunile” şi sfaturile lor între părinţi şi copii, frai şi surori, soţi şi soţii. În general provoacă frică, teamă, spaimă. De obicei în jurul lor se face mult tam-tam, multă gălăgie. Părintele Steinhardt îmi amintea mereu că Diavolul e gălăgios, face zgomot mult şi, în principal, mult zgomot de fond. Şi e lipsit total de smerenie. Ceea ce spune Steinhardt nu e un lucru nou. Spun acest lucru Scriptura, Părinţii Pustiei şi un foarte îmbunătăţi Părinte al timpului nostru: Arsenie Papacioc. El dă şi un exemplu: „Unul s-a dus la preot să scoată diavolul din el. Şi preotul i-a spus: «Eu nu pot să ţi-l scot, dar du-te la părintele cutare! » Ăla s-a rugat şi a fugi dragul de la el. şi a zis diavolul: «Nu pentru molitvele tale ies, ci pentru smerenia preotului acela plec! »Tot Părintele Arsenie mai spune, răspunzând la o întrebare privitoare la „preoţii care deschid cartea şi citesc”: „Acestea sunt nişte lucruri foarte condamnate. E ghicire. Înţelegeţi? Mergi la vrăjitorie. Să te serveşti de cărţile sfinte e cel mai grav lucru! Avem foarte dese cazuri. Să fiţi împotriva acestor lucruri.”
Pr. Ioan Pintea,
„Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt”


Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 43 - august 2010

Antropologia iconică reflectată în opera Părintelui Dumitru Stăniloae Editura Sophia, 2008, Bucureşti. Prefaţă de Conf. dr. Adrian Lemeni.